Am avut norocul că nu l-am întâlnit niciodată. Am ghinionul că îmi încep primul articol de pe blog cu el. Astăzi a murit Fidel Castro și nu mă bucur deloc, dar nici nu pot fi trist. Trăiesc un soi de indiferență dacă vorbim strict de moartea unui om, fie el și Castro. Mă neliniștește faptul că se încearcă construirea unui cult al personalității, inclusiv în România. Știu că la noi există vorba ”despre morți numai de bine” dar nu ar trebui să înțelegem prin asta că trebuie să mințim.
Cred că e mai mult de un an de când nu am mai văzut pe nimeni purtând tricouri și bandane cu Che Guevara. Bucuria mea s-ar putea termina în curând pentru că simt că acestea vor fi înlocuite de tricourile cu Fidel Castro. Asta e partea ”nasoală” din toată povestea.
Mă enervează faptul că oamenii care poartă aceste tricouri, în marea lor parte, nu știu cine au fost acești oameni. În mintea lor au impresia că aduc un ”omagiu” unor eroi, unor revoluționari. Nimeni nu poate contesta faptul că oamenii ăștia au fost revoluționari însă a fi ”revoluționar” nu e neapărat un lucru bun.
Nu înțeleg de ce nimeni nu se gândește la faptul că oamenii ăștia ar fi putut servi modele pentru liderii războaielor de gherilă din America Latină. Bănuiesc că orice ”revoluționar” de astăzi visează sau subconștientul lui îi spune că dacă e liderul unei grupări armate antiguvernamentale ar putea fi adulat în viitor, când ”poporul” ar ajunge la putere.
Nu degeaba Juan Manuel Santos a primit Premiul Nobel pentru Pace anul acesta. Președintele columbian a primit această distincție pentru că a făcut eforturi susținute pentru a stinge războiul civil din țara sa.
Războiul, indiferent de tipul și scopul lui, nu este benefic pentru țările care îl poartă. Dictatorii, indiferent de tipul și scopul lor, nu sunt ”benefici” pentru țările pe care le conduc.
Să ne aducem aminte cum astfel de oameni au produs vara trecută un Black Friday în sens invers. Vă atașez un clip și apoi o să vi-l explic.
Imaginile pe care le-ați văzut sunt de vara trecută. Înainte de acest moment, venezuelenii au forțat granițele cu Columbia din disperare pentru a cumpăra mâncare și medicamente, care nu se mai găseau în Venezuela.
Columbienii au decis să dea drumul temporar la granițe pentru a nu îi lăsa pe vecini să moară de foame. Aceștia au așteptat ore în șir în fața graniței pentru ca aceasta să se deschidă deși se se știa exact când se va întâmpla acest lucru și pentru cât timp.
Spuneam că a fost un Black Friday în sens invers pentru că oamenii au așteptat la granițe cum așteptăm noi în fața magazinelor în Vinerea Neagră. Diferența e că noi plătim mai puțin, iar ei au plătit mai mult pentru că, așa cum vă închipuiți, comercianții au speculat momentul și au mărit considerabil prețurile față de o zi obișnuită.
În opinia mea, a revoluționa înseamnă a dărâma ceva și a pune în loc altceva mai bun. Dacă reușești să dărâmi ceva și stă în puterea ta să pui altceva mai bun în loc dar nu faci asta, atunci nu ești decât ”un rebut al istoriei”.
Evident, Fidel Castro nu cred că și-a înfometat populația atât de mult. Probabil în Cuba a fost foame din alte puncte de vedere. Voiam doar să scot în evidență faptul că America Latină e cu mult diferită de cum o percepem noi și asta tocmai din cauza acelor oameni pe care noi, ăștia de la mii de kilometri distanță, îi adulăm.